potór, potóri, s.m. (înv. și reg.) 1. monedă de aramă de valoare de până la 10 bani, care a circulat în Transilvania. 2. fiecare dintre bucățile mici de piele adăugate ca podoabe pe sumane. 3. aluniță de piele. Vezi definitia »

BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări de mașini electrice. – Din bobina + suf. -tor (după fr. bobineur). Vezi definitia »

PERTURBATÓR, -OÁRE, perturbatori, -oare, adj. Care perturbează; perturbativ. – Din fr. perturbateur. Vezi definitia »

INCHIZITÓR s. m. 1. judecător al inchiziției. 2. (fig.) anchetator necruțător, aspru. (< fr. inquisiteur, lat. inquisitor) Vezi definitia »

CREDITÓR, -OÁRE I. adj. referitor la credite; care a acreditat. II. s. m. f. 1. persoană fizică sau juridică care acordă, cu titlu de împrumut, o sumă de bani sau alte valori. 2. titular al unui drept de creanță. (< fr. créditeur, lat. creditor) Vezi definitia »