TORÍD, -Ă, torizi, -de, adj. Excesiv de cald; arzător; dogoritor. ◊ Zonă toridă = porțiunea de pe suprafața pamântului situată între cele două tropice. – Fr. torride (lat. lit. torridus). Vezi definitia »

ZID, ziduri, s. n. Element de construcție vertical sau puțin înclinat, cu grosime (relativ) mică în raport cu celelalte dimensiuni, executat din cărămizi, din blocuri de piatră etc., așezate ordonat unele peste altele (și legate printr-un liant), sau din beton, destinat să limiteze, să separe sau să izoleze un spațiu ori să susțină alte elemente de construcție, alcătuind un perete, o îngrădire, o fortificație etc. ◊ Loc. adv. Între (cele patru) ziduri = în interiorul unei clădiri. ◊ Expr. A face zid împrejurul cuiva = a înconjura pe cineva din toate părțile pentru a-l apăra; a se solidariza cu cineva, a se uni în jurul cuiva în susținerea unei cauze. ◊ Zid sonic = barieră imaginară referitoare la depășirea vitezei sunetului. – Din sl. zidŭ. Vezi definitia »

BICUSPÍD, -Ă, bicuspizi, -de, adj. (Despre unele formații anatomice) cu două vârfuri. – Din fr. bicuspide. Vezi definitia »

INDIVÍD, -Ă s. m. f. 1. persoană considerată izolat în raport cu colectivitatea; ins. ◊ (peior.) om necunoscut, suspect. 2. ființă animală sau vegetală privită aparte, în raport cu specia căreia îi aparține. 3. (mat.) unitate statistică. (< fr. individu, lat. individuus) Vezi definitia »

CARBOÍD, carboide, s. n. (Chim.) Nume dat unor compuși organici din asfalturile naturale, din reziduurile de la cracare etc. – Din fr. carboïdes. Vezi definitia »