OCUPÁȚIE s.f. I. Îndeletnicire, profesiune, meserie. ♦ Preocupare, treabă. II. 1. Luare în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etc. de către o putere străină, care impune un anumit regim. 2. Luare în posesiune, în stăpânire; ocupare. [Gen. -iei, var. ocupațiune s.f. / cf. fr. occupation, lat. occupatio]. Vezi definitia »

PARAMNEZÍE s.f. Boală manifestată prin slăbirea memoriei, caracterizându-se prin aceea că bolnavul uită sau confundă cuvintele. [Gen. -iei. / < fr. paramnésie, cf. gr. para – alături, mnesis – memorie]. Vezi definitia »

INSATISFÁCȚIE s.f. (Rar) Nemulțimire, neplăcere. [Gen. -iei. / cf. it. insoddisfazione]. Vezi definitia »

PROCTECTAZÍE s. f. dilatație a anusului sau a rectului. (< fr. proctectasie) Vezi definitia »

CIRCULÁȚIE, circulații, s. f. Faptul de a circula. 1. Mișcare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicație. ♦ Spec. Deplasare a sevei în plante sau a citoplasmei în interiorul celulelor. 2. Mișcare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. în interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de mărfuri (prin intermediul banilor), transformare a mărfurilor în bani și a banilor în mărfuri. ◊ Loc. adj. De mare circulație = foarte răspândit. ◊ Expr. A fi în circulație = a fi întrebuințat, a avea valoare. A pune (sau a introduce, a da) în circulație = a face să intre în uz, să se răspândească, să funcționeze. (Fam.) A scoate (pe cineva) din circulație = a obosi peste măsură (pe cineva), a extenua. – Din fr. circulation, lat. circulatio, -onis. Vezi definitia »