împuterí, împuterésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a da cuiva putere, a întări pe cineva. 2. (refl.) a prinde putere, a căpăta putere, a se întări. Vezi definitia »

trăscărí, trăscărésc, vb. IV (reg.) 1. a tresări în somn. 2. a se zbate, a se chinui. 3. a se îneca mâncând. 4. a sări înapoi. 5. a (se) hodorogi. Vezi definitia »

PORTOCHELÁRI s. m. toc de piele etc. în care se păstrează ochelarii. (< port¹- + ochelari) Vezi definitia »

MINERÍ, mineresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în mină¹ (1). – Din miner. Vezi definitia »

răsărí (răsár, răsărít), vb. – 1. A încolți, a miji, a crește (o plantă, părul, coarnele etc.). – 2. A ieși stelele și luna. – 3. A-și croi drum, a se arăta. – 4. A se dezvolta, a crește (desprec copii). – 5. A se ivi, a se arăta pe neașteptate. – 6. A se trezi speriat. – 7. A-i trece prin cap. – 8. (Familiar) A se asemăna, a avea asemănare. – Mr. arsar, arsarire, megl. răsar, răsăriri. Lat. *resalĭre (Pușcariu 1440; REW 7540; Densusianu, GS, II, 322), cf. it. risalire, sp. resalir, port. resair. Sensul 8 se explică prin expresia glumeață seamănă, dar nu răsare, în care intră în joc cele două sensuri ale lui seamănă „este asemănător” și „a pune sămînța în pămînt”. – Der. răsărit, s. n. (ivirea soarelui; Levant, Est); răsărită, s. f. (înv., apariția soarelui); răsăritean, adj. (oriental); răsăritură, s. f. (tresărire). – Cf. sări. Vezi definitia »