SINCRONÍSM s.n. 1. Proprietate a unor fenomene periodice asemănătoare de a se desfășura simultan; stare a ceea ce este sincron; simultaneitate. ♦ (Cinem.) Simultaneitatea înregistrărilor sonore cu cele ale imaginilor. 2. Teorie susținută de Eugen Lovinescu, potrivit căreia, în epoca modernă, cultura (și toate instituțiile) unui popor se dezvoltă, prin imitație și adaptare, în strânsă interdependență cu celelalte culturi. [< fr. synchronisme]. Vezi definitia »

HUMEÍSM Hü-/ s. n. concepția filozofului englez David Hume, care afirmă că toate cunoștințele provin din experiență. (< fr. humeisme) Vezi definitia »

LABURÍSM s.n. Doctrină politică cu caracter socialist reformist, inițiată în Marea Britanie. [Cf. it. laburismo, engl. labourism < Labour Party – partidul muncii, numele partidului britanic întemeiat pe aceste principii]. Vezi definitia »

FOSFORÍSM s. n. intoxicație cu fosfor, caracterizată prin faptul că oasele devin sfărâmicioase și se fracturează ușor. (< fr. phosphorisme) Vezi definitia »

VEDÍSM s.n. Ansamblul credințelor și ritualurilor cuprinse în Vede; brahmanism primitiv. [< fr. védisme]. Vezi definitia »