BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca într-o parte și într-alta; a (se) legăna, a (se) clătina. A ieșit în ogradă cu clopotul cel mare și a prins a-l bălăbăni (SADOVEANU). 2. Refl. Fig. A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. Cât s-a bălăbănit mama cu tata din pricina mea, tot pe-a mamei a rămas (CREANGĂ). Vezi definitia »

CHIPROVICÉNI s. m. pl. Nume dat unor meșteșugari bulgari stabiliți în a doua jumătate a sec. XVII în Țara Românească. – Chiprovăț (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

ALBINÍ, albinesc, vb. IV. Tranz. A da la iveală. – Din alb². Vezi definitia »

BOMPIANI, Enrico (1899-1975), matematician italian. Prof. univ. la Roma. Lucrări de geometrie diferențială. M. de Onoare al Acad. Române (1936). Vezi definitia »

AFGÁNI s.m. Unitatea monetară a Afganistanului. (cf. fr., engl. afghani < pers. afghānī = al paștunilor (popor din E și S Afganistanului și din zone limitrofe ale Pakistanului)) [et. și MW] Vezi definitia »