OMOGRAFÍE, s. f. Faptul sau însușirea de a fi omograf; situația în care se află două cuvinte omografe. – Din fr. homographie. Vezi definitia »

SINCRONÍE s. f. caracter sincronic; sincronicitate. ◊ ansamblul fenomenelor lingvistice considerate la un moment dat. (< fr. synchronie) Vezi definitia »

MELANEMÍE s. f. colorație în negru a sângelui, datorită prezenței pigmenților melanici. (< fr. mélanémie) Vezi definitia »

TREPANÁȚIE s. f. operație în deschiderea cutiei craniene, în scopuri terapeutice, cu ajutorul trepanului (1). (< fr. trépanation) Vezi definitia »

SIMPATÍE s.f. 1. Atracție, afinitate, înclinație pentru o persoană, pentru un popor, pentru o cauză etc.; afecțiune; dragoste. ♦ Obiectul acestui sentiment. 2. (Med.) Legătura, raportul dintre (două) organe simetrice, care face ca atunci când unul este atins să sufere și celălalt. ♦ Corespondență presupusă între calitățile unor corpuri. [Gen. -iei. / < fr. sympathie, it. simpatia, lat., gr. sympathia]. Vezi definitia »