EPICÉNTRU s.n. Regiune de pe suprafața Pământului situată deasupra focarului unui cutremur. [După fr. épicentre, cf. gr. epi – deasupra, kentron – centru]. Vezi definitia »

GIROMÉTRU, girometre, s. n. Instrument care înregistrează grafic viteza unghiulară a unui avion. – Din fr. gyromètre. Vezi definitia »

METACÉNTRU, metacentre, s. n. Punctul în care verticala centrului de greutate al unui corp care plutește este intersectată de verticala centrului de carenă, aceasta din urmă fiind trasată pentru o poziție înclinată a corpului. – Din fr. métacentre. Vezi definitia »

MODULOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea modulațiilor (1). (< fr. modulomètre) Vezi definitia »

CÁSTRU s. n. lagăr, tabără fortificată a unei unități din armata romană. (< lat. castrum) Vezi definitia »