DETENTÓR¹ s. m. (jur.) persoană care deține un lucru; deținător. (< fr. détenteur) Vezi definitia »

EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adj. Executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată să aducă la îndeplinire dispozițiile din testamentul cuiva. Executor judecătoresc = funcționar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris. Vezi definitia »

URĂTÓR, -OÁRE, urători, -oare, s. m. și f. Colindător (care urează). – Ura² + suf. -ător. Vezi definitia »

josișór adv. (reg.) ceva mai jos. Vezi definitia »

ONDULATÓR¹, ondulatoare, s. n. Aparat care înregistrează semnalele telegrafice prin deviația unui ac indicator. – Din fr. ondulateur. Vezi definitia »