IZOTÉRM, -Ă adj. Cu aceeași temperatură medie; cu o temperatură constantă; izotermic. // s.f. izotermă – 1. Linie care unește, pe o hartă geografică sau pe o diagramă, punctele cu aceeași temperatură (medie). 2. Mașină de transport cu instalație specială care menține o temperatură constantă. [Var. isoterm, -ă adj., s.f. / < fr. isotherme, cf. gr. isos – egal, thermos – cald]. Vezi definitia »

AMPULIFÓRM, -Ă adj. în formă de ampulă, de veziculă. (< lat. ampulliformis) Vezi definitia »

FLABELIFÓRM, -Ă I. adj. în formă de evantai. II. s. n. (arhit.) ornament cu frunzele dispuse în evantai. (< fr. flabelliforme) Vezi definitia »

țărm (-muri), s. n. – Mal, coastă, rivieră. – Var. înv. țărmure. Lat. termĕn (Lambrior, Rom., VII, 92; REW 8665; Pușcariu, Dacor., VIII, 306). Modificarea se datorează unei var. *termonem (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 306), ipoteză improbabilă; unui acuz. vulgar termĭnem (Ascoli, Arch. glott., II, 430), ipoteză insuficientă; unui dim. *termŭlus › țărmur (Pușcariu 1715; cf. Pușcariu, Lr., 248); sau mai probabil pl. termĭna asimilat cu pl. în *ǒra › -uri prin intermediul unei asimilări n › r. Forma modernă este un sing. regresiv, după pl. țămuri (Byck-Graur 28). Der. țărmuri, vb. (a limita); nețărmurit, adj. (infinit, fără limite); țărmuros, adj. (stîncos, abrupt). Vezi definitia »

ARM, armuri, s. n. (Reg.) Parte a piciorului de dinapoi al unui animal cuprinsă între crupă și gambă; (la om) coapsă, șold. – Lat. armus. Vezi definitia »