căznicie, căznicii s. f. (glum.) căsnicie. Vezi definitia »

ARMONÍE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete în conformitate cu anumite legi. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (muzicale sau vorbite). ♦ Parte a teoriei muzicii care se ocupă cu studiul acordurilor în compoziție. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură sau chiar printr-un singur cuvânt onomatopeic. 2. Potrivire a elementelor componente care alcătuiesc un întreg; concordanță, acord – v. proporționalitate. ◊ (Lingv.) Armonie vocalică = acomodare, prin asimilare, a unei vocale cu altă vocală din același cuvânt. ♦ Bună înțelegere. [Gen. -iei. / < fr. harmonie, it. armonia < lat., gr. harmonia]. Vezi definitia »

MICROPALEONTOLOGÍE s. f. Ramură a paleontologiei care studiază microfosilele. [Pr.: -le-on-] – Din fr. micropaléontologie. Vezi definitia »

CAROTENEMÍE s.f. v. carotinemie. Vezi definitia »

LENEVÍE s. f. Starea omului leneș; p. ext. lene, trândăvie. – Lenevi + suf. -ie. Vezi definitia »