INVENTÁR s.n. Listă, registru etc. cuprinzând toate lucrurile care constituie averea unei gospodării, a unei instituții etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. ◊ A face inventarul = a inventaria. ♦ (Fig.) Listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte etc.). [< fr. inventaire, cf. lat. inventarium]. Vezi definitia »

IGNÁR, -Ă adj. (Rar) Ignorant; incult. [Cf. fr. ignare, lat. ignarus]. Vezi definitia »

PERIGONIÁR, -Ă adj. Referitor la perigon. [Pron. -ni-ar. / cf. fr. périgoniaire]. Vezi definitia »

PROLETÁR, -Ă I. adj. referitor la proletariat, care aparține proletariatului. II. s. m. f. 1. cetățean sărac, liber, din Roma antică. 2. muncitor salariat din societatea capitalistă, lipsit de mijloace de producție. (< fr. prolétaire) Vezi definitia »

șulfár, șulfári, s.m. (reg.) nume depreciativ dat de țărani persoanelor care se îmbracă în haine țărănești. Vezi definitia »