postrúngă, postrúngi, s.f. (reg.) 1. crestatul urechii vitelor. 2. strungăreață (la dinți). 3. zăbală pusă în gura cailor. Vezi definitia »

MÁRCĂ² s. f. 1. semn distinctiv, inscripție etc. care se aplică pe un obiect, pe o marfă etc. ◊ tip, model de fabricație. ♦ de ~ = a) (despre produse) de calitate; b) (despre oameni) important, celebru. 2. trăsătură specifică; particularitate. ◊ caracteristică a unei categorii sau unități gramaticale. 3. fisă cu număr de ordine cu care muncitorii își marchează prezența la lucru. 4. șină vopsită în alb care arată punctul de intersecție a două linii ferate. 5. (inform.) număr, cuvânt asociat unei instrucțiuni care o deosebește de celelate instrucțiuni ale programului. (< ngr. marca, fr. marque, rus. marka) Vezi definitia »

BANDIÉRĂ, bandiere, s. f. (Înv.) Steag al unei țări înălțat pe vapoarele sale și pe clădirile unde se aflau reprezentanții ei în străinătate. ♦ Steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări. ♦ Steag al unei armate sau al unui comandant de oștire; stindard, drapel. [Pr.: -di-e-] – It. bandiera. Vezi definitia »

luțắrnă (= lucernă) s. f. (pl. – ) Vezi definitia »

HEROÍDĂ s. f. scrisoare în versuri în care își exprimă gândurile și sentimentele un erou, un personaj celebru. (< fr. héroïde) Vezi definitia »