așterné (aștérn, așternút), vb. – 1. A întinde, a extinde, a expune. – 2. A pune pe hîrtie, a scrie. – 3. A acoperi. – 4. A da jos, a trînti. – 5. (Refl.) A fugi în goana mare (se construiește cu dat.). – 6. (Refl.) A-și petrece timpul cu cineva. – 7. A face patul. – Mr. așternu, aștearnire, megl. ștern, șterniri, istr. (a)șternu. Lat. asternĕre (Cipariu, Gram., 107; Pușcariu 151; Candrea-Dens., 105; REW 8248; DAR); cf. alb. stron, piem. sterni „a pava”, tess. sterni „a întinde paie pe jos vitelor”, sard. isterriri „a desface snopii”, engad. sterner. – Der. așternut, s. n. (lenjerie de pat; pat). Vezi definitia »

POPORAȚIÚNE s. f. v. poporație. Vezi definitia »

DIGRESIÚNE s. f. 1. abatere de la subiectul tratat pentru a lămuri o chestiune secundară sau pentru ca expunerea să fie mai variată; divagație, excurs. 2. elongație aparentă a unei planete în raport cu Soarele. (< fr. digresion, lat. digressio) Vezi definitia »

INFUZIÚNE s.f. v. infuzie. Vezi definitia »

ADMISIÚNE s.f. I. Admitere. II. 1. Intrarea unui agent motor în cilindrul unei mașini sau în mașina care îl utilizează. 2. Porțiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru. [Pron. -si-u-, var. admisie s.f. / cf. fr. admission, lat. admissio]. Vezi definitia »