FUNICULÍTĂ s. f. inflamație a cordonului spermatic. (< fr. funiculite) Vezi definitia »

BROSCÚȚĂ, broscuțe, s. f. Diminutiv al lui broască (1). – Broască + suf. -uță. Vezi definitia »

neghínă (neghíne), s. f. – Plantă (Agrostemma githago). – Megl. migl’ină. Origine suspectă. E greu de separat acest cuvînt de neg și negară, dar der. e greu de explicat; probabil cu suf. -ină, cf. pescuină, ciorchină, știrbină, stupină, vizuină etc. Nu e mai ușoară nici explicația prin intermediul lat. *nigrῑna (Koerting 6540; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 282) sau *nigellῑna (Pușcariu, Conv. Lit., XXXIX, 71; Pușcariu 1163; Pascu, Beiträge, 22; REW 5917; cf. Graur, BL, V, 107). – Der. neghiniță, s. f. (chimion, obiect foarte mic); neghinos, adj. (invadat de neghină). Din rom. provine rut. nehyn (Candrea, Elemente, 406). Vezi definitia »

PERTINÉNȚĂ s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este pertinent. [< fr. pertinence]. Vezi definitia »

ARMÁTĂ, armate s. f. 1. Totalitatea forțelor militare ale unui stat; oaste, oștire, armie. ♦ Mare unitate militară, compusă din câteva corpuri și unități din diferite arme; p. gener. unitate militară. ♦ Serviciu militar; militărie, cătănie. 2. Fig. Colectivitate care acționează în vederea unui scop comun. Armata păcii. ♦ Mulțime, ceată, cârd, șir. – Din it. armata. Vezi definitia »