ELENÍSM s. n. 1. perioadă în istoria și civilizația societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și căderea imperiului acestuia sub stăpânirea romană, prin amestecul formelor grecești de organizare politică, culturale, religioase cu cele orientale. ◊ cultura Greciei antice și influențele exercitate de ea. 2. expresie specifică limbii elene. (< fr. hellénisme) Vezi definitia »

PATRIAHALÍSM s. n. tendință de întoarcere la tradițiile și datinile din trecut; obicei, tradiție, mod de viață care amintește de timpurile patriarhale. (< patriarhal + -ism) Vezi definitia »

ASPERMATÍSM s.n. (Biol.) Imposibilitate de producere și de evacuare a lichidului seminal; sterilitate cauzată de lipsa sămânței bărbătești. [Cf. germ. Aspermatismus]. Vezi definitia »

CHILIÁSM s. n. (Fil.) Milenarism. [Pr.: -li-asm] – Din fr. chiliasme. Vezi definitia »

MICIURINÍSM s. n. teorie elaborată de I. V. Miciurin, care se referă la metodele de hibridare artificială, de educare dirijată și de selecție artificială a organismelor. (< Miciurin, n. pr. + -ism) Vezi definitia »