CRÂCNEÁLĂ, crâcneli, s. f. Crâcnire. – Crâcni + suf. -eală. Vezi definitia »

DRÂMBĂ, drâmbe, s. f. Mic instrument muzical alcătuit dintr-un arc de fier prevăzut cu o lamă mobilă elastică de oțel și care, fiind proptit de dinți și făcând să vibreze lama cu degetul, produce un sunet monoton, modulat prin mișcarea buzelor; drâng. ♦ (Ir.) Vioară. – Din ucr. drymba. Vezi definitia »

TROMBOLÍZĂ s.f. (Med.) Metodă terapeutică de dizolvare a unui trombus. [< fr. thrombolyse, cf. gr. thrombos – cheag, lysis – desfacere]. Vezi definitia »

a băga în față expr. (deț.) a acoperi adevăratul vinovat dând vina pe altcineva. Vezi definitia »

púlpă (púlpe), s. f. – 1. Ansamblu anatomic format din mușchii posteriori gambei. – 2. Coapsă. – 3. Carne macră. – 4. Țesut moale și cărnos al fructelor. – 5. Țesut conjunctiv dentar. – 6. Uger. – Mr., megl. pulpă, istr. pupę. Lat. pŭlpa (Pușcariu 1399, Candrea-Dens., 1458; REW 6834), cf. alb. pulpjë (Philippide, II, 652), it., prov., port. polpa, v. fr. poupe. Sensul 2, incorect dar destul de răspîndit în Munt., se explică prin extinderea sensului 1, cel de „parte musculară a gambei”. Sensurile 4 și 5 sînt împrumuturi neol., din fr. pulpe. – Der. pulpar, s. n. (apărătoare a pulpelor purtată de războinici; jambieră, obială); pulpos, adj. (cu pulpe groase; cu uger mare); împulpa, vb. refl. (Trans., a se forța; a recăpăta forțe; a se însufleți), pe care DAR îl trimite la un lat. *impŭlpāre. – Cf. pulpană. Vezi definitia »