CONETÁBIL, conetabili, s. m. Comandant suprem al armatelor regale din Franța, în timpul feudalismului. – Din fr. connétable. Vezi definitia »

NEELIGÍBIL, -Ă, neeligibili, -e, adj. Care nu este eligibil, care nu are calitățile cerute de lege pentru a putea fi ales; ineligibil. – Ne- + eligibil. Vezi definitia »

STABÍL, -Ă adj. 1. Trainic, bine așezat, solid. ♦ (Chim.; despre substanțe) Care nu se descompune de la sine. 2. Statornic. ♦ Durabil, permanent. 3. (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. [Cf. lat. stabilis, it. stabile]. Vezi definitia »

DUCTÍL, -Ă, ductili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate prelucra în fire sau în foi foarte subțiri. – Din fr. ductile, lat. ductilis. Vezi definitia »

INSTABÍL, -Ă, instabili, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice, tehnice, despre obiecte) Care nu este stabil, care nu prezintă stabilitate, nestabil. 2. Fig. Variabil; schimbător; nestatornic. – Din fr. instable, lat. instabilis. Vezi definitia »