ÍNPUT s.n. (Tehn.) 1. Intrare, introducere. ♦ Energie, forță introdusă într-un sistem tehnic. ♦ Elemente inițiale ale unui anumit procedeu, proces, fenomen etc. 2. Introducere de date într-un sistem electronic. ◊ Input-output = raportul dintre energia sau forța introdusă într-un sistem tehnic, fizic sau natural și energia sau forța produse de acestea; ansamblu de operații privind elaborarea datelor la un calculator electronic. [< engl., fr., it. input < engl. in – în, put – a pune, a introduce, a calcula]. Vezi definitia »

AZIMÚT s. n. Unghi pe care îl face un plan vertical fix, de obicei planul meridian al unui loc, cu un plan vertical care trece prin locul respectiv și printr-un punct dat. – Din fr. azimut. Vezi definitia »

BĂÚT¹ s. n. Faptul de a bea. ◊ Expr. A se pune (sau a se așterne) pe mâncat și pe băut (sau pe mâncate și pe băute) = a se apuca să mănânce și să bea în cantități mari. [Formă gramaticală: (în expr.) băute] – V. bea. Vezi definitia »

xilem-tesut lemnosçonducator Vezi definitia »

ÚMLAUT s. n. 1. Fenomen fonetic constând în modificarea timbrului unei vocale accentuate sub influența vocalei următoare. 2. Tremă care se pune deasupra vocalelor care au suferit un umlaut (1). – Din germ. Umlaut. Vezi definitia »