vrédnic (-că), adj. – 1. Demn, merituos. – 2. Capabil. – 3. Activ, muncitor, talentat. – Var. vrenic. Megl. vreadnic. Sl. vrĕdinŭ (Miklosich, Fremdw., 136; Cihac, II, 466; Tiktin), cf. bg. vrĕden, cr. vrednik. Vernic, adj. „demn”, pe care Graur, BL, XIV, îl explică prin sl. vĕrĭnikŭ „credincios”, nu este altceva decît var. lui vrenic. – Der. (în)vrednici, vb. (a face demn, a face merituos; refl., a merita; refl., a se face demn de, a binevoi să); vrednicie, s. f. (merit; capacitate, demnitate; hărnicie); nevrednic, adj. (nedemn; mizerabil); nevrednicie, s. f. (ticăloșie). Vezi definitia »

OOLÓGIC, -Ă, oologici, -ce, adj. Referitor la oologie, de oologie. – Din fr. oologique. Vezi definitia »

APÁTIC, -Ă, apatici, -e adj. Cuprins de apatie; pasiv, indiferent. – Fr. apathique. Vezi definitia »

MEZOLÓGIC, -Ă, mezologici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la mezologie, de mezologie. – Din fr. mésologique. Vezi definitia »

ATÉRMIC, -Ă adj. (Fiz.; despre transformări) Care nu degajează și nu absoarbe căldură. [Cf. fr. athermique]. Vezi definitia »