ELOCUȚIÚNE, elocuțiuni, s. f. 1. Mod de a se exprima gândirea prin cuvinte. ♦ Alegerea și așezarea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează despre stilul unui discurs. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. élocution, lat. elocutio, -onis. Vezi definitia »

INFILTRAȚIÚNE s.f. v. infiltrație. Vezi definitia »

ALEGAȚIÚNE s.f. v. alegație. Vezi definitia »

COLECȚIÚNE s. f. v. colecție. Vezi definitia »

DEVOLUȚIÚNE, devoluțiuni, s. f. (În sintagma) Devoluțiune succesorală = transmitere a unei averi la moștenitori. – Din fr. dévolution. Vezi definitia »