tur interj. – Exprimă ideea de flecăreală. Creație expresivă, cf. dur, zur, hur, mor etc. – Der. turavura, adv. (vorbărie goală); turlu-burlu, adv. (nebunește); turui (var. torăi, torosi), vb. (a vorbi mult și repede, a durui; a gurlui porumbeii); turuială (var. turuitură), s. f. (vorbărie, trăncăneală); turlui, vb. (Mold., a suna, a cînta din...., a zornăi); turluitură, s. f. (Mold., sunet, murmur, zvon); turlac, adj. (amețit, zăpăcit, mai ales de băutură sau de somn), probabil în loc de *turulac, sau de *trulac, cf. trululu, mr. turlu „nebun” (după Șeineanu, II, 369, Tiktin și Candrea, din tc. torlak „ușuratic”; după Scriban, de la Turlaci, populație turanică din Basar.); turlăci, vb. (a ameți, a zăpăci). Vezi definitia »

VELÚR s.n. 1. Catifea. ♦ Țesătură de lână cu aspect de catifea. 2. Piele groasă catifelată, din care se confecționează fețe de pantofi, poșete etc. [< fr. velours, cf. lat. villosus – acoperit cu păr]. Vezi definitia »

DINOZÁUR, dinozauri, s. m. Reptilă fosilă uriașă din ordinul dinozaurilor. [Pr.: -za-ur] – Din fr. dinosaure, it. dinosauro. Vezi definitia »

jur. Fapta mai multor persoane de a săvârși în mod ocazional o singură infracțiune, care prin natura ei ar putea fi comisă și de către o singură persoană. Vezi definitia »

zúrzur (pop.) s. m., pl. zúrzuri Vezi definitia »