CHICHÍȚĂ, chichițe, s. f. 1. (Fam.) Șiretlic, vicleșug (prin care cineva încearcă să scape dintr-o încurcătură); subterfugiu. ◊ Expr. A căuta chichițe = a se sili cu orice preț să găsească greșeli, cusururi. 2. Lădiță de sub capra unei trăsuri. ♦ (Reg.) Despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi. – Probabil din chichie (puțin folosit. „chichiță” < ngr.) + suf. -iță. Vezi definitia »

BÍNTĂ, binte, s. f. (Mar.) Baba. – Din it. binda. Vezi definitia »

MĂMÍȚĂ, mămițe, s. f. (Fam.) Mămică. [Var.: mamíță s. f.] – Mamă + -iță. Vezi definitia »

FONOTÉCĂ s.f. 1. Colecție de înregistrări sonore (efectuate pe disc, pe bandă de magnetofon etc.). 2. Mobilă sau încăpere special amenajată în care se păstrează o astfel de colecție. [< fr. phonothèque, cf. gr. phone – sunet, theke – dulap]. Vezi definitia »

SIMȚIVÁRĂ, simțiveri, s. f. (Reg.) Specie de pițigoi (Parus major). – Simți + vară. Vezi definitia »