preót (préoți), s. m. – Prezbiter, sacerdot. – Var. mold. preut, Trans. preót. Mr. preftu, istr. prewt. Lat. prĕbĭter, var. vulgară a lui prĕsbyter (Densusianu, Hlr., 126; Pușcariu 1375; Candrea-Dens., 1441; REW 6750), cf. alb. prift (Philippide, II, 651), vegl. prat, it. prete (abruz. préute), prov., v. fr. preire, cat. prévere. – Der. (toate cu var. mold.) preoteasă, s. f. (nevastă de preot); preoți, vb. (a sluji ca preot); preoție, s. f. (sacerdoțiu); preoțesc, adj. (sacerdotal); preoțește, adv. (ca preoții); preoțime, s. f. (adunare de preoți). Este dubletul lui presbiter, s. m., din lat., var. presviter, din ngr. πρεσβύτερος, der. protopresbiter, s. m. (protopop), din ngr. προτοπρεσβύτερος. Vezi definitia »

CAMELÓT s.m. (Rar) Vânzător ambulant. [< fr. camelot]. Vezi definitia »

ANTRICÓT s. n. carne de vită sau de porc din regiunea coastelor; friptură din această carne; cotlet. (< fr. entrecôte) Vezi definitia »

ZDRÓHOT s. n. (Reg., Trans.) Resturi mărunte, pulbere care rezultă în urma fărâmițării sau scuturării naturale a fânului. Vezi definitia »

CÓVERCOT s. n. stofă de lână având o țesătură deasă. (< engl. covercoat) Vezi definitia »