Definita cuvantului știmă
ȘTÍMĂ s. f. (muz.) extras, dintr-o partitură generală, a notelor scrise pentru partida fiecărui interpret. (< germ. Stimme)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu știmă
ARMÓNICĂ, armonici, s. f. Acordeon de dimensiuni mai reduse, acționat prin intermediul butoanelor; (reg.) armonie2. ◊ Expr. A (se) face armonică = a (se) turti. ♦ Armonică (de gură) = muzicuță (de gură). – Din germ. [Zieh]harmonika, it. armonica. Vezi definitia »
INOZÍTĂ s. f. inflamație a țesutului fibros. (< fr. inosite) Vezi definitia »
BUNĂVOÍNȚĂ s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare; îngăduință. 2. Tragere de inimă (pentru a face ceva); râvnă, zel, sârg. [Gen.-dat.: bunăvoinței] – Din bună + voință (după lat. benevolentia). Vezi definitia »
SPLENOSCLERÓZĂ s. f. transformarea fibroasă a splinei. (< fr. splénosclérose) Vezi definitia »
ZAMFÍRĂ, zamfire, s. f. (Ornit.; reg.) Grangur. – Et. nec. Vezi definitia »