SPĂTÁR², spătari, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda cavaleriei. ◊ Mare spătar = comandant suprem al armatei în lipsa domnului. – Din ngr. spathários. Vezi definitia »

INTRAOCULÁR, -Ă, intraoculari, -e, adj. Din interiorul ochiului. Tensiune intraoculară. [Pr.: -tra-o-] – Din fr. intra-oculaire. Vezi definitia »

HIPOFIZÁR, -Ă adj. al hipofizei. (< fr. hypophysaire) Vezi definitia »

NENUFÁR s. m. nufăr. (< fr. nénuphar) Vezi definitia »

EPISTOLÁR, -Ă I. adj. referitor la arta de a redacta scrisori; compus în stil de scrisoare. II. s. n. carte cu sfaturi și modele de cum se întocmesc scrisorile. ◊ colecție de scrisori publicate. (< fr. épistolaire, lat. epistolaris) Vezi definitia »