Definita cuvantului tabu
TABÚ s. n. 1. (în religiile primitive) interdicție cu caracter sacru, a cărei încălcare atrage automat sancțiuni de ordin magic și social. ◊ situație, obiect, persoană, funcție (interzise) obiect al unei credințe sau al unor practici religioase. 2. (fig.) interdicție nejustificată. ◊ (fam.) persoană, obiect, problemă despre care nu se poate discuta sau care nu pot fi criticate. 3. interdicție de vocabular determinată de superstiții sau de pudoare, care duce înlocuirea unui cuvânt cu un altul sau cu o perifrază, metaforice. (< fr. tabou)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu tabu
zébu (animal) s. m. Vezi definitia »
EMBÚ s.n. (Pict.) Ton întunecat, culoare mohorâtă a unui tablou. [< fr. embu]. Vezi definitia »
ABU’L FEDA (1273-1331), istoric și geograf arab. Autor al unei istorii a lumii (pînă în 1329) și al unei geografii în care apar și informații despre Dobrogea. Vezi definitia »
BARBU, Aca de ~ (1895-1958, n. Sighișoara), soprană română. A cîntat la București și la Cluj. Repertoriu romantic („Bal mascat” de Verdi, „Tristan și Isolda” de Wagner) și românesc („Năpasta” de S. Drăgoi). Fondatoare a operei din Timișoara (1947). Vezi definitia »
KARIBÚ s.m. Ren din Canada. (cf. germ. Karibu < micmac, lb. algonkiană, amerind. din E Canadei γalipu) [def. MDN] Vezi definitia »