SUBSTRÚCȚIE s. f. 1. (arhit.) parte inferioară a unei construcții. ◊ temelie, fundament. 2. (fil.) deducție a principiilor care stau la baza unui ansamblu structural. (< fr., engl. substruction) Vezi definitia »

ONDULÁȚIE, ondulații, s. f. Mișcare unduioasă a unei suprafețe lichide; unduire. ◊ Operație de aranjare a părului în bucle; ondulare. ♦ (Concr.) Buclă, cută. – Din fr. ondulation, it. ondulazione. Vezi definitia »

BRAHIOTOMÍE s.f. (Med.) Amputare a unui braț, (spec.) a brațului unui fetus. [Gen. -iei. / < fr. brachiotomie]. Vezi definitia »

modestie Vezi definitia »

CAROSERÍE, caroserii, s. f. Parte a unui vehicul așezată deasupra osiilor și a roților, amenajată pentru transportul oamenilor sau al mărfurilor. – Din fr. carrosserie. Vezi definitia »