HIPOESTEZÍE s.f. Sensibilitate scăzută a unui organ de simț. [Pron. -po-es-, gen. -iei. / < fr. hypoesthésie, cf. gr. hypo – sub, aisthesis – simțire]. Vezi definitia »

EXCÉPȚIE, excepții, s. f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio. Vezi definitia »

CATEXIE s. f. (În psihanaliză) Învestirea unui obiect, persoană, idee sau act cu o semnificație emoțională pozitivă sau negativă, ceea ce în plan comportamental se manifestă ca atracție și, respectiv, ca respingere. Vezi definitia »

STUDENȚÍE s. f. timpul cât cineva este student; stare, viață de student. (< student + -ie) Vezi definitia »

MALÍȚIE s. f. malițiozitate. ◊ vorbă sau atitudine răutăcioasă. (< fr. malice, lat. matitia) Vezi definitia »