SUBLÍM, -Ă I. adj. aflat la un înalt grad de perfecțiune, de desăvârșire morală sau intelectuală; superb, înălțător. ◊ de o perfecțiune, de o frumusețe neîntrecută. II. s.n. categorie a esteticii, care exprimă însușirea unor obiecte sau procese de o amploare neobișnuită, a unor acte umane de excepțională noblețe morală, capabile să provoace un sentiment de elevație, uimire și admirație; forma cea mai înaltă a perfecțiunii. (< fr. sublime, lat. sublimis) Vezi definitia »

serafím (-mi), s. m. – Înger de rang superior. – Mr. serafim. Ngr. σερσφίμ, cf. sl. serafimŭ. Sec. XVIII. Vezi definitia »

ARNIM, Achim von (1781-1831), scriitor german. Autorul primului roman istoric german cu tendințe realiste („Paznicii coroanei”). Nuvele istorico-fantastice („Sera”); în colab. cu Clemens Brentano a publicat a culegere de vechi poezii populare germane („Cornul fermecat al băiatului”). Vezi definitia »

ILEGÍTIM, -Ă adj. nelegitim. (< fr. illégitime) Vezi definitia »

sapientísim, sapientísimi, s.m. (înv.) om foarte înțelept. Vezi definitia »