MÍNĂ¹ s. f. 1. loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. 2. galerie săpată în frunzele sau în scoarța unei plante de către insecte. 3. (fig.) mare bogăție (ascunsă). 4. cilindru subțire de granit etc. din interiorul creioanelor sau pixurilor. 5. mijloc de luptă alcătuit dintr-o încărcătură de exploziv și un dispozitiv de aprindere, care explodează prin lovire sau la comandă. (< fr. mine, germ. Mine) Vezi definitia »

smútiță, smútițe, s.f. (reg.) 1. femeie tânără și ursuză, cu aspect neglijent, nepieptănată. 2. (în forma: șmutiță) fată neastâmpărată. Vezi definitia »

HAPLOFÁZĂ s.f. (Biol.) Stare a celulelor sexuale în care nucleele au numai o jumătate din numărul de cromozomi caracteristic celulelor somatice; fază haploidă. [< fr. haplophase]. Vezi definitia »

ZORNĂITÚRĂ, zornăituri, s. f. Zornăit. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tură. Vezi definitia »

pléșmă, pléșme, s.f. (reg.) boală care se manifestă prin inflamarea mucoasei bucale; stomatită. Vezi definitia »