VIVÁNT, -Ă adj. (Rar) Viu, animat. ◊ Tablou vivant = scenă reprezentând un grup de persoane care stau într-o anumită poziție și atitudine pentru a sublinia o semnificație specială. [< fr. vivant]. Vezi definitia »

IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. 1. Care irită; care supără, care întărâtă; enervant, agasant. 2. Care produce iritații, inflamații. – Din fr. irritant. Vezi definitia »

ACCÉNT, accente, s. n. 1. Pronunțare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic. ♦ Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunțare sau altă particularitate de pronunțare. Accent ascuțit. Accent circumflex. Accent grav. ◊ Expr. A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenție deosebită (unei probleme). 2. Fel particular de pronunțare, specific unui grai, unei limbi sau unei stări afective. 3. Scoatere în relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonorității sau prin prelungirea duratei lui. – Din fr. accent, lat. accentus. Vezi definitia »

DEFAVORIZÁNT, -Ă adj. care defavorizează. (< defavoriza + -ant) Vezi definitia »

vărsăm'ânt s. n., pl. vărsămínte Vezi definitia »