DEȘERTĂCIÚNE, deșertăciuni, s. f. 1. Lipsă de valoare, de folos, de importanță; zădărnicie; p. ext. lucru lipsit de valoare. 2. Preocupare pentru lucruri nefolositoare; ușurință, vanitate. – Deșert + suf. -ăciune. Vezi definitia »

TRIFOLIÉNE s. f. pl. plante din familia leguminoaselor, având ca tip trifoiul, cultivate pentru furaj. (cf. lat. trifolium, trifoi) Vezi definitia »

PRESUPÚNE, presupún, vb. III. Tranz. 1. A admite în mod prealabil (și provizoriu) că ceva este posibil, real, adevărat; a fi de părere, a crede, a socoti; a bănui. 2. A avea ca premisă existența prealabilă a unui lucru, a fi condiționat de...; a implica. – Pre-¹ + supune (după fr. présupposer). Vezi definitia »

DEDUCȚIÚNE s. f. v. deducție. Vezi definitia »

străpúne, străpún, vb. III (înv.) 1. a mișca, a scoate din locul în care se găsește și a așeza în alt loc; a deplasa, a muta, a strămuta, a disloca. 2. a transforma. Vezi definitia »