cúșcă (cúști), s. f. – 1. Cușcă. – 2. Coteț de găini. – 3. Cușcă de cîini. – 4. Sărbătoare evreiască, praznicul Corturilor. – 5. Colibă, bordei. – 6. Colibă, bordei. – 6. Cușcă de lemn în care în vechime se dezghioca de obicei porumbul. Rut. kučka „coteț de găini” (Cihac, II, 88), încrucișat probabil cu tc. kuș „pasăre”, kușhane „colivie”, deoarece se spune cușcă numai pentru coteț, de găini, de cîini făcut din zăbrele. Cf. cușchebap, s. n. (pui fript), din tc. kușkebabi, înv. Vezi definitia »

a o da prin șperlă expr. a o păți. Vezi definitia »

INSISTÉNȚĂ s. f. stăruință, perseverență. ◊ (spec.) rugăminte, cerere insistentă. (< fr. insistance, it. insistenza) Vezi definitia »

BÉRTĂ, berte, s. f. (Reg.) Broboadă de lână croșetată, cu ciucuri. – Din fr. berthe „pelerină”. Vezi definitia »

MONÉDĂ, monede, s. f. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mică); mărunțiș. ◊ Expr. A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal. A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară. (Fam.) Asta e moneda plătită, se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viața cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă și răsplată. [Pl. și: monezi. – Var.: monétă s. f.] – Din ngr. monédha. Vezi definitia »