Definita cuvantului teren
TERÉN s. n. 1. întindere de pământ. ♦ a sonda (sau a tatona) ŭl = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa; a câștiga (sau a pierde) ~ = a avansa pas cu pas (sau a da înapoi) într-o acțiune; a părăsi ŭl = a ceda, a se da bătut. ◊ sol. ◊ loc, regiune. 2. spațiu amenajat pentru sporturi și recreare. 3. totalitatea formațiilor geologice dintr-o porțiune a scoarței terestre. 4. loc unde se desfășoară o activitate, unde are loc o acțiune. 5. (fig.) domeniu de activitate, de preocupări. ♦ pe ~ = la fața locului; la locul de muncă. (< fr. terrain)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu teren
GÚLDEN s. m. unitatea monetară a Olandei; florin (2). (< fr. gulden) Vezi definitia »
HALOGÉN, -Ă I. adj. care produce săruri. II. s. m. denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom și iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. (< fr. halogène) Vezi definitia »
CAEN [cã], oraș în NV Franței (Normandia), legat de Marea Mînecii printr-un canal; 183.5 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicații. Expl. de min. de fier. Metalurgie, echipament electric, produse chimice și textile. Universitate (1432). Abația Sf. Ștefan fundată de Wilhelm (William) Cuceritorul (sec. 11-12). Biserica Saint-Pierre (sec. 11-13). Muzeu. A suferit mari distrugeri în timpul debarcării Aliaților în Normandia (1944). Vezi definitia »
FUMIGÉN, -Ă adj. care produce fum sau ceață artificială. ♦ lumânare ~ă = tub care conține o substanță fumigenă, folosită la camuflarea obiectivelor militare. (< fr. fumigène) Vezi definitia »
SEPTOGÉN, -Ă adj. (Despre bacterii) Care produce putrefacție. [Cf. gr. septein – a putrezi, gennan – a naște]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z