OFIȚERÉȘTE adv. Ca un ofițer (I 1), în felul ofițerilor. – Ofițer + suf. -ește. Vezi definitia »

PELAGOFÍTE s. f. pl. plante care trăiesc pe suprafața apelor marine. (< fr. pélagophytes) Vezi definitia »

nerăutáte s.f. (înv.) 1. lipsă de răutate, bunătate. 2. lipsă de păcate, curățenie. Vezi definitia »

FRÁTE, frați, s. m. 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiași părinți sau din același tată ori din aceeași mamă; frățâne. ◊ Frate bun (sau adevărat, drept sau, reg., dulce) = fiecare dintre frații născuți din același tată și din aceeași mamă în raport unii cu alții. Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică. Frate de mână = băiat care servește mireasa în timpul nunții. Frate de cruce = fârtat. ♦ (La pl.) Nume dat copiilor (în cazul când se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex). 3. Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești; călugăr care are acest grad. 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii. 5. (Bot.; în compusul) Fratele-priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care crește prin păduri sau locuri pietroase, umede și umbroase (Gerranium silvaticum). – Din lat. frater, -tris. Vezi definitia »

ILOGICITÁTE s.f. (Rar) Lipsă de logică; ilogitate. [Cf. it. illogicita]. Vezi definitia »