DENTÍȚIE, dentiții, s. f. Totalitatea dinților mamiferelor, caracteristică, după structură și număr, unui tip de regim alimentar. Dentiție de carnivor. ♦ Proces de formare și de apariție a dinților la copii și la puii animalelor mamifere. Dentiție întârziată. ◊ Dentiție de lapte = dentiție formata din 20 de dinți, care apare, la copii, între 6 luni și 3 am. Dentiție definitivă = dentiție formată din 8 incisivi, 4 canini, 4 premolari și 16 molari, care apare începând de la 6-7 ani. ♦ Modul în care sunt așezați dinții. [Var.: dentițiúne s. f.] – Din fr. dentition, lat. dentitio, -onis. Vezi definitia »

SÁLVIE, salvii, s. f. (Bot.) Jale² (Salvia officinalis). [Var.: sálbie s. f.] – Din lat. salvia. Vezi definitia »

ECOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul interacțiunii dintre organisme și mediul lor de viață. [Var.: oecologíe s. f.] – Din fr. écologie. Vezi definitia »

MENINGORAFÍE s. f. sutură a pahimeningelui. (< fr. meningorraphie) Vezi definitia »

AFUMĂTORÍE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui; afumătoare (3). – Afumător + suf. -ie. Vezi definitia »