KEYNESÍSM s. n. doctrină economică burgheză modernă care limitează procesul reproducției la sferele circulației și consumului și, susținând că venitul național și gradul de utilizare a forței de muncă ar depinde de nivelul cheltuielilor, rolul hotărâtor în creșterea venitului național revenind consumului, consideră că statul capitalist, prin politica sa fiscală, de credit etc. și prin combaterea înclinației spre consum, ar putea preveni crizele economice. (după fr. keynésianisme) Vezi definitia »

MATERIALÍSM s.n. 1. Orientare în filozofie, opusă idealismului, care soluționează problema fundamentală a filozofiei, afirmând primordialitatea materiei, a existenței și caracterul secund, derivat, al spiritului, al conștiinței. ◊ Materialism dialectic = concepție filozofică a marxism-leninismului, care îmbină organic rezolvarea consecvent materialistă a problemei fundamentale a filozofiei cu dialectica; materialism istoric = parte integrantă a marxism-leninismului, având ca obiect societatea, legile generale și forțele motrice ale dezvoltării istorice; materialism mecanicist = filozofie materialistă care explică toate fenomenele prin analogie cu cele mecanice; materialism vulgar = curent din sec. XIX care, în esență, reduce întreaga realitate, inclusiv conștiința, la materie. 2. (Depr.) Interes exagerat pentru problemele materiale. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. matérialisme, germ. Materialismus]. Vezi definitia »

MONOFIZITÍSM s. n. doctrină creștină care admite numai natura divină a lui Christos. (< germ. Monophysitismus, după fr. monophysisme) Vezi definitia »

FACHIRÍSM s. n. ansamblu de fapte în aparență extraordinare, atribuite puterii supranaturale a fachirilor. (< fr. fakirisme) Vezi definitia »

ALELOMORFÍSM s.n. Totalitatea relațiilor dintre alelele aceluiași caracter. [< fr. allélomorphisme]. Vezi definitia »