PRETERMÍSIE s. f. preterițiune. (< lat. praetermissio, fr. prétermission) Vezi definitia »

ciníe (ciníi), s. f. – 1. Instrument, unealtă, sculă. – 2. Farmec, vrajă. Sl. činije „aranjare”, de la činiti „a fabrica” (DAR), cf. pol. czyn „unealtă”. Mai puțin probabilă der. propusă de Conev 66, din sl. čininie. Der. cinac, s. n. (unelte, scule); ciniele, s. f. pl. (unelte, scule); cinioară, s. f. (unealtă de pescuit); încinia, vb. (Trans., a înșeua). Vezi definitia »

PROGRÉSIE s.f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ◊ Progresie aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei; progresie geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei. [Gen. -iei, var. progresiune s.f. / cf. fr. progression, lat. progressio]. Vezi definitia »

ODONTOIATRÍE s.f. Stomatologie. [Pron. -to-ia-. / cf. it. odontoiatria]. Vezi definitia »

ADSORBȚÍE s. f. Fixarea moleculelor unui gaz sau ale unui corp dizolvat pe suprafața unui corp solid sau a unui lichid. – Fr. adsorption. Vezi definitia »