ECRUISÁJ, ecruisaje, s. n. Faptul de a ecruisa. ♦ Defecțiune a unui metal sau a unui aliaj care constă în întărirea lor în urma deformării plastice la rece. [Pr.: -cru-i-] – Din fr. écrouissage. Vezi definitia »

LANSÁJ s. n. Oscilațiile verticale ale șasiului unui automobil. – Din fr. lançage. Vezi definitia »

CONTRABRACÁJ, contrabracaje, s. n. (Auto) V. contrabracare. – Cf. fr. contrebraquage. Vezi definitia »

SATINÁJ s. n. satinare. (< fr. satinage) Vezi definitia »

POANSONÁJ, poansonaje, s. n. Poansonare. – Din fr. poinçonnage. Vezi definitia »