CIRCULÁ vb. I. intr. 1. A se mișca, a se deplasa; a umbla; a fi în mișcare neîntreruptă, a curge într-un circuit. 2. (Despre zvonuri etc.) A se propaga, a se răspândi, a umbla din gură în gură. 3. A se întrebuința, a fi în uz. [P.i. círcul. / cf. fr. circuler, lat. circulare]. Vezi definitia »

RĂGILÁ, rágil, vb. I. Tranz. (Reg.) A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă. – Din ragilă. Vezi definitia »

binocla, binoclez v. r. 1. a privi atent, a urmări cu privirea. 2. a privi ostentativ. Vezi definitia »

RACLÁ vb. I. tr. A răzui. [< fr. racler]. Vezi definitia »

ȘOSELÁ vb. I. tr. A transforma un drum în șosea prin pietruire, pavare. ♦ A înzestra o regiune cu o rețea de șosele. [< șosea]. Vezi definitia »