DEZUMFLÁ, dezumflu, vb. I. 1. Tranz. A face ca un obiect umflat sau un organ inflamat să-și recapete volumul normal sau să-și scadă volumul. ◊ Refl. Cauciucul s-a dezumflat. ◊ Expr. (Refl.) A i se dezumfla buzunarele = a rămâne fără bani, cu buzunarele goale. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A-și reveni dintr-o stare de exaltare; (despre manifestări ale omului) a se potoli, a se tempera. – Dez- + umfla. Vezi definitia »

BÚRLA s. f. (muz.) Mică piesă cu caracter de glumă, de umor. (< it. burla) Vezi definitia »

ÎNMATRICULÁ vb. tr. a înscrie într-o matriculă. (< fr. immatriculer, lat. immatriculare) Vezi definitia »

alandála, adv. – Pe dos, în dezordine, împotriva sensului comun. Ngr. ἄλλ’ἀντ’ἄλλον „unul în locul celuilalt” (Philippide, Principii, 146; DAR; Gáldi 142); cf. alb. dalë ng’dali. Vezi definitia »

EMASCULÁ vb. I. tr. a castra. II. tr., refl. a face, a deveni impotent. (< fr. émasculer) Vezi definitia »