TÂRG, târguri, s. n. 1. Loc mai întins și special amenajat într-un oraș sau la marginea unui oraș, unde se vând și se cumpără (zilnic sau la anumite date) vite, cereale, alimente, zarzavaturi etc. ◊ Târgul de fete = serbare populară anuală, tradițională, care are loc pe Muntele Găina, în Țara Moților, și cu care prilej tinerii își aleg adesea miresele. 2. Operație de vânzare și cumpărare care are loc într-un târg (1); p. gener. operație de vânzare și cumpărare; tocmeală, târguiala. ◊ Loc. adv. La spartul târgului = la sfârșit de tot, târziu. ◊ Expr. A face (sau a încheia) târg(ul) cu cineva = a încheia cu cineva, o tranzacție comercială. A se ajunge (sau, rar, a ajunge pe cineva) cu târgul = a cădea de acord asupra prețului unei vânzâri sau cumpărări, a cădea la învoială, a se învoi din preț. ♦ (Pop.) Învoială, acord, înțelegere. 3. Așezare orășenească (mai mică). ♦ (Pop.) Centrul unui oraș; partea orașului unde se află centrul comercial. – Din sl. trŭgŭ. Vezi definitia »

BÉMBERG s. n. fir de mătase artificială prin extrudarea soluției de celuloză. ◊ țesătură imprimată, pentru lenjerie. (< fr. bemberg) Vezi definitia »

catarg, catarge s. n. (er.) Vezi definitia »

BURG, burguri, s. n. Castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraș medieval; p. ext. oraș vechi. – Din fr. bourg. Vezi definitia »

MEGAÉRG s. m. unitate de măsură pentru energie, de un milion de ergi. (< fr. mégaerg) Vezi definitia »