Definita cuvantului tibia
TÍBIA s. f. 1. os lung și gros, între genunchi și gleznă, care împreună cu peroneul formează scheletul gambei. 2. articol (5) al piciorului la insecte, între femur și tars; al cincilea segment al membrelor păianjenilor. (< fr., lat. tibia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu tibia
BORGIA, familie italiană originară din Spania, cu rol important în istoria Italiei. Mai însemnați: 1. Rodrigo B. (1431-1503), papă (1492-1503), sub numele de Alexandru VI. 2. Cesare B. (c. 1475-1507). Fiul lui B. (1). Politician abil, fără scrupule, bun militar, a urmărit crearea unui principat în centrul Italiei. 3. Lucrezia B. (1480-1519). Fiica lui B. (1). Celebră prin frumusețe și cultură, instrument politic al tatălui și fratelui său. Vezi definitia »
ARISTIA, Constantin (Costache) (c. 1800-1880, n. București), actor și scriitor român. Membru fondator al Societății Filarmonice. A tradus din Homer și Alfieri. Vezi definitia »
RADIÁ vb. I. 1. intr., tr. A emite raze (de căldură, de lumină); a împrăștia (căldură sau lumină). ♦ intr. (Fig.) A fi foarte vesel, surâzător; a reflecta bucurie, fericire. 2. tr. A șterge (de pe o listă), a scoate din evidență. [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. radier, it., lat. radiare]. Vezi definitia »
MEDALIÁ vb. I. tr. A acorda o medalie. V. decora. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. médailler]. Vezi definitia »
corăbiá (corăbiéle), s. f. – Prăjină, fursec. Tc. korabiie (Șeineanu, II, 145), probabil în legătură cu cuvîntul următor, cf. sp. barquillo. Din tc. provin și ngr. ϰουραμπιές, bg. korabija. Vezi definitia »