SUPERLATÍV, -Ă adj. care exprimă o calitate în cel mai înalt grad. ♦ (gram.) grad ~ (și s. n.) = grad de comparație al adjectivului și al adverbului prin care se arată că o însușire există în cea mai înaltă măsură. (< fr. superlatif, lat. superlativus) Vezi definitia »

DEFENSÍV, -Ă I. adj. de apărare. II. s. f. formă de luptă adoptată în scopul de a rezista atacurilor inamicului; apărare. (< fr. défensif, (II) défensive) Vezi definitia »

ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. Care indică o prescurtare, care abreviază. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abréviatif. Vezi definitia »

EVAZÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Vag, neprecis, în doi peri. [< fr. évasif, cf. lat. evadere – a se libera]. Vezi definitia »

NARATÍV, -Ă, narativi, -e, adj. Care aparține narațiunii, privitor la narațiune, specific narațiunii. – Din fr. narratif. Vezi definitia »