HARPÓN s.n. 1. Instrument de fier asemănător unei lănci, legat la un capăt de o frânghie lungă și folosit la vânătoare de balene. 2. Ac gros sau trocar pentru biopuncții. [< fr. harpon]. Vezi definitia »

comilitón, comilitóni, s.m. (înv.) coleg de studii universitare. Vezi definitia »

MONOFÓN, -Ă adj. Care poate fi executat de o singură voce sau la un singur instrument. // s.n. Aparat telefonic la care microfonul și receptorul sunt juxtapuse. [Pl. -ni, -ne, (s.n.) -oane. [< fr. monophone, cf. gr. monos – unic, phone – sunet]. Vezi definitia »

VISTA-VISION s.n. (Cinem.) Procedeu de realizare a filmelor pentru ecran panoramic, folosind o peliculă rulată orizontal, astfel încât pe negativ cadrele au lățimea dispusă în lungul acesteia. [Cf. engl. vista vision, germ. Vistavision]. Vezi definitia »

MICROMICRÓN s. m. unitate de măsură, a milioana parte dintr-un micron. (< fr. micromicron) Vezi definitia »