slátină (-ne), s. f. – Salină, apă sărată. Sl. (sb., cr., slov., ceh., rus.) slatina (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347; Conev 41), cf. slănină. Se păstrează mai ales ca toponim. – Der. slătinos, adj. (salin, sărat); slătioară, s. f. (băltoacă). Vezi definitia »

ZLÁTIȚĂ s. f. (Înv.) Bucată, lingou de aur. (din sl. zlatica) Vezi definitia »

ceacaríbă, ceacaríbe, s.n. (reg.) nap turcesc. Vezi definitia »

MICROFÍȘĂ s.f. Fotografie care reproduce la scară redusă pagini de carte sau alte materiale. [< fr. microfiche]. Vezi definitia »

devénă, devéne, s.f. (înv.) neșansă, nenoroc, ghinion. Vezi definitia »