BÂIGUITÓR, -OÁRE, bâiguitori, -oare, adj. Care bâiguie. – Din bâigui + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

DECÓR, decoruri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte care servesc la crearea cadrului în care se desfășoară un spectacol de teatru, balet, film. ♦ Fig. Cadru, ambianță în care se petrece o acțiune; peisaj, tablou. 2. Ceea ce servește pentru a decora ceva; ornament, podoabă; ornamentația interioară sau exterioară a unei clădiri, a unei săli, a unui obiect etc. – Din fr. décor. Vezi definitia »

RUBRIFLÓR, -Ă adj. cu flori roșii. (< lat. rubriflorus) Vezi definitia »

INSCRIPTÓR s. n. organ al unei mașini de calculat care introduce cifrele înainte de calcul. (< fr. inscripteur) Vezi definitia »

DESCIFRATÓR s. n. aparat pentru ascultarea unor porțiuni dintr-o fonogramă. ◊ decodificator de adrese. (< rus. descifrator) Vezi definitia »