FONOTÉCĂ, fonoteci, s. f. 1. Colecție de înregistrări sonore pe discuri, pe benzi de magnetofon etc., care se folosește la sonorizarea unor producții artistice (în cinematografie, televiziune, etc.). 2. Mobilă sau încăpere special amenajată în care este depozitată o astfel de colecție. – Din fr. phonothèque. Vezi definitia »

míșeniță, míșenițe, s.f. (reg.) amestec de oameni. Vezi definitia »

DEVELOPÉZĂ s.f. Utilaj folosit la developarea, fixarea și spălarea filmului aerofotogrammetric. [< developa]. Vezi definitia »

MUCINÓZĂ s. f. boală caracterizată prin infiltrarea mucinei în țesuturi. (< fr. mucinose) Vezi definitia »

TRUCULÉNȚĂ, truculențe, s. f. Asprime, violență, brutalitate; lipsă de bun-simț, obrăznicie. – Din fr. truculence. Vezi definitia »