TÉTA s.n. invar. Literă a alfabetului grecesc care reprezintă o consoană interdentală aspirată surdă (θ). [< gr. theta]. Vezi definitia »

varianta a cuvantului servus Vezi definitia »

încumetá (încumetát, át), vb. refl. – 1. A se întemeia, a se sprijini. – 2. A îndrăzni, a cuteza. – Var. încumete, (în)cumeți. Lat. committĕre (Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea-Dens., 434; DAR); cf. sp. acometer. Este dublet al lui comite, vb., din fr. commettre. Part. circulă de asemenea, fiind mai ales înv., în forma încumes. Vezi definitia »

NOTONÉCTA s. f. ploșniță de baltă, carnivoră, din ordinul heteropterelor, cu înțepătura dureroasă, care înoată pe spate. (< fr. notonecta) Vezi definitia »

japita urata si schiloada Vezi definitia »